Adio, fată cu părul de foc!
"Fata cu părul de foc" a spus "Adio!" scenei. Definitiv. Am crezut că poate e doar în imaginaţia mea, dar când toate canalele media au anunţat subiectul, am rămas înmărmurit. Am cunoscut-o, am văzut-o de aproape, am sărutat-o pe obraz. Era un privilegiu, în anii '90 să ajungi să primeşti un autograf din partea unei vedete. Am fost la unul dintre concertele ei şi îmi bătea inima de emoţie când îi ascultam refrenele atât de bine cunoscute. Am ajuns şi în culise, unde am reuşit să primesc un autograf, pe discul ei, "Fată dragă". Acum e doar o amintire. Mă doare sufletul, ca şi cum s-ar fi dus o parte din el, odată cu ea. Era artista mea preferată, idolul copilăriei mele. Sunt îndurerat şi bulversat, de parcă cineva drag inimii mele s-ar fi topit. Fiecare ne facem propriile alegeri în viaţă. E un drept. Dar e nedrept să facem alegeri greşite. Adio, Mădălina!
2 comentarii:
...tristete...durere...acestea sunt starile care ne invaluie sufletul la pierderea unui mare artist, insa ma intreb si eu ca orice om , "ce-o fi fost in mintea ei, ce putea fi atat de greu de suportat...si de ce nu s-a gandit si la copilul ei,un suflet nevinovat care de acum inainte nu va avea parte de mangaierea mamei..de cuvintele ei dulci...de imbratisare..."
Paradoxul persoanelor publice: mereu inconjurati de oameni, dar atat de putini prieteni adevarati. Eu cred ca daca Mada ar fi avut pe cineva care s-o sfatuiasca, nu s-ar fi ajuns aici...
Trimiteți un comentariu