joi, 26 august 2010

oameni prin timp

Sunt oameni care, deşi trec fugitiv prin viaţă, ca o adiere de vară peste un obraz îngândurat, au darul de a-ţi umple cu prezenţa lor întreaga existenţă. Nici nu ştii dacă o să-i mai revezi vreodată, sau dacă drumurile s-au intersectat pur şi simplu întâmplător. Sunt acei oameni pentru care un simplu "Mulţumesc" nu ar fi de ajuns. Poate ar trebui să facem ceva să-i păstrăm lângă noi, ori să nu le divulgăm niciodată prezenţa. Astfel, i-am păstra la adăpost de prezentul care îi alungă în uitare. Sunt acei oameni în braţele cărora îţi găseşti pentru o clipă liniştea. Din care nu ai vrea să te mai desprinzi deloc. Dar braţele acelea nu sunt făcute să te protejeze, ci să zboare. Dacă le-ar ţine închise, mirajul ar dispărea imediat. Dimpotrivă, dacă s-ar deschide din nou, ai şti că oamenii aceia sunt de neînlocuit. Sunt oameni care, fără să ceară nimic în schimb, ţi-ar rămâne alături oricât ar fi necesar. Gândurile lor ar fi acolo doar pentru a te păstra în ele, nicidecum pentru a-ţi alunga sentimentele. Sunt oameni prin timp, legaţi de veşnicie.

Un comentariu:

Erick spunea...

Sunt oameni care desi "trec fugitiv prin viata" sufera cand se desprind, pentru ca si la ei lipsa continuitatii este dureroasa...
De aceea "sunt oameni prin timp, legati de vesnicie" ... cu gratia unui simplu zambet al amintirii lor!

Powered By Blogger

cauta!