sâmbătă, 26 noiembrie 2011

ce-mi eşti?

ce-mi eşti, iubite, oare?-o cârmă,
de care să-mi agăţ slăbitul braţ?
iubita mea,-ţi sunt doar o urmă
prin pielea de-unde-nfulec cu nesaţ.

iubitul meu, mi-eşti poate-o formă
de răzvrătire către-absurd şi sfânt?
iubito, totul mă transformă...
de-mi ceri apă să fiu, îţi sunt pământ.

atunci ce-mi eşti? o nălucire?
iubitul meu, mă macini peste-obraz...
iubito, -s ultima zvâcnire
a ultimului ieri, murind de azi.

nu-mi eşti nimic? iar eu, iubite,
ce-ţi sunt, de nici măcar nu mă râvneşti?
aş vrea să-ţi fiu... printre ispite...
dar ştiu, iubita mea, că tu nu-mi eşti.

Niciun comentariu:

cauta!