mi-s frunzele
toate răvăşite de vânt,
mi-e lacrimă cerul
învins de pământ,
mi-e liniştea
arsă, născută din cântec,
mi-eşti tu o
fereastră deschisă în pântec.
mi-e dorul nebun,
aproape de boală,
mi-e noaptea, în
palme, străină şi goală,
mi-e gândul
aiurea, prin spini rătăcind,
mi-eşti tu un
albastru în ochi strălucind.
mi-s visele reci,
când zorii se-ngână,
mi-e ruga, din
piept, deodată, păgână,
mi-e
vorba-ncifrată, când vrei să-nţelegi,
mi-eşti tu, peste
lege, un zeu fără legi.
mi-e gândul copită
în fuga de viaţă,
mi-e viaţa
întreagă un râs de paiaţă,
mi-e, veşnic,
iubirea, patetic blestem,
mi-eşti tu, tot
mai mult, păcatul suprem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu