mâinile tale îmi poartă prin sânge lumină,
să dea frământărilor mele căldură divină,
mi-aşează pe tâmple-adieri, şi pe buză,
mă-ndeamnă să-i fiu nebuniei drept muză.
mâinile tale îmi cântă durerea, prin piele,
mă las ferecat cu lacătul nopţii, de ele,
în foşnetul lor, ca-ntr-o sacră oglindă
ridicol mi-admir lacrima-n ochi şiroindă.
mâinile tale mi se-nchină în rugă, aieve,
nu pe-altare-otrăvite de-a religiei seve,
îmi cuprind universul de jos până sus
într-un singur cuvânt. Acela. Isus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu