mă vindecă de patimi, mă vindecă de vină,
pătrunde-mă în coastă, cu aşchia ta dură,
mă vindecă, pădure, mă vindecă de ură.
prin mine, frunza rară, de toamnă măcinată,
ţi-o spulberă cu vântul ce te crestează toată,
şi toarnă-mi peste frunte răşină, ca pe-un mir,
mă vindecă, pădure, de-al nopţii crud delir.
urmându-i, ca un orb, cărării tale, pasul,
să-mi contopesc cu tine şi sufletul şi glasul,
haotice, să-mi crească din măruntaie, crengi,
mă vindecă, pădure, de dor să mă dezlegi.
pădure, mă-mpresoară, cu foşnetul tău surd,
mă zgârmă pe timpane, precum un gând absurd,
şi ia din mine sevă, şi seacă-mă-n neştire,
mă vindecă, pădure, de-a-ntregul, de iubire.
Un comentariu:
E si greu sa comentez ceva la ce scrii tu, de fapt ce faci e un act de creatie ce merita mai mult decat comentariile noastre.... e sublim, ce pot spune mai mult? Felicitari!! The BellOfHell
Trimiteți un comentariu