met-amorf-oză

la început, cristal neprelucrat ai fost.

şi te-au rotit pe rând, te-au şlefuit, dar fără rost,

n-au reuşit din tine nicidecum să facă

vreun giuvaier ce ochilor ar fi putut să placă.

au căutat până şi-n piatră seacă,

dar le-a fost truda în zadar şi prea săracă,

nu ţi-au găsit în lumea-ntreagă adăpost,

unde să-ţi vindece, cu străluciri, chipul anost.

te-au ridicat, cu fală, într-un post,

ca să te-admire-acei ce din noroi te-au scos.

dar mantia care părea că-mbracă

tot trupul tău, era numai o zdreanţă-opacă.

şi poate mii de ani au să mai treacă,

până te-or modela perfect, nu doar în joacă.

şi te-or expune, pentru-un jalnic cost,

acelora ce-au să te creadă finisat tot prost.