Era un palid început de toamnă. Aşa îmi amintesc când te-am cunoscut. Îmi vine în minte fiecare detaliu, de la cum era vremea, până la ţinuta pe care o purtai în acea seară. Te analizam pe furiş, să văd dacă aş putea găsi vreo imperfecţiune chipului aceluia cu ochi mari, verzi. Era fără cusur. Nici nu îmi imaginasem vreodată să pot percepe mai bine perfecţiunea decât în acele clipe. Ţi-am întins mâna. Era pentru prima dată când am simţit contactul cu pielea ta, dojenindu-mă în gând că nu-mi puteam reţine tremurul degetelor. Nu ştiu de ce era nevoie de o atingere, doar simplul fapt că mă găseam în prezenţa ta îmi era suficient. Îmi plăcea, fără să înţeleg motivul, aluniţa de pe bărbie, în partea dreaptă a buzei. Mă atrăgea incontrolabil. Îmi plăcea mersul tău, cu pas apăsat, şi te urmam fără cuvinte, de parcă aş fi ştiut de dinainte drumul şi locul în carea aveam să ne petrecem cele mai minunate clipe din viaţa mea. Mă ameţea parfumul dulceag, pe care l-am simţit în momentul unei apropieri impuse de împrejurări, izvorând de pe gâtul tău. M-am abţinut cu greu să nu mă arunc să-l savurez direct de acolo de unde emana. Clipeai uneori din genele lungi, ca un fluture care îşi deschide aripile, în timp ce cuvintele tale mă acaparau cu totul. Dacă m-ai fi întrebat în momentele acelea despre ce vorbim, nu aş fi ştiut să îţi răspund. Dimpotrivă, acum, îmi amintesc fiecare silabă din conversaţia noastră. Te-am atins din nou. De data aceasta pe obraz. Nu ştiu ce m-a apucat, a fost un imbold. Am vrut doar să şterg o urmă invizibilă sau poate că doar am vrut să te ating din nou şi am găsit un motiv pueril. Ne-am privit apoi în tăcere, minute în şir, ca şi cum niciun alt înţeles nu ar fi fost mai potrivit. Ne înţelegeam din priviri, încă din prima secundă. Ne-am împreunat, cu stângăcie, degetele, mângâindu-le intens, ca şi cum atunci am fi cunoscut pentru întâia dată contactul uman. Ne-am ghemuit, pe rând, unul în braţele celuilalt, gustând fiecare din căldura trupului care ne proteja. Era o linişte profundă şi o fericire tacită. Apoi, buzele s-au căutat. Sărutul a ţâşnit din captivitatea lor, mai întâi tandru, apoi tumultuos. Te-am închis în gânduri şi te-am păstrat acolo până dimineaţă. Cu greu am putut să-ţi dau drumul din braţe. Te-am ţinut aproape de inima mea întreaga noapte, ca să-ţi pot asculta răsuflarea, să simt că nu e doar un vis, ci că exişti acolo, în împreunarea aceea de trupuri şi suflete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu