teama de-a iubi (preluată)

Era târziu. Amintirile te copleşeau. Zilele petrecute cu mine îţi reveneau mereu în minte, degeaba încercai să-ţi îndrepţi gândurile în altă parte, strângând cu putere din ochi. Tu ştiai mai bine ca oricare altul că nici mintea şi nici gândurile nu-ţi erau stăpânite de mine, ci sufletul. Fusesem singura femeie care reuşise să intre în acel loc unde până atunci nu fusese decât întuneric şi frig. Fusesem singura care îţi înţelegea fiecare cuvânt şi fiecare gest. Niciodată nu era nevoie de alte explicaţii. Ce însemnasem eu pentru tine?! Greu de spus. La început, când m-ai văzut prima oară ai ştiut că o să mă iubeşti, dar un sentiment de frică ţi-a cuprins întreaga fiinţă. Tu nu mai iubisei pe nimeni. De ce acum pe mine? Eram o necunoscută, cum să pună o necunoscută stăpânire pe sufletul tău? Frica aceasta, departe de a fi reală, te-a făcut să fugi de propriile tale sentimente, visul tău a încetat cuminte la fel cum a început. În egoismul tău ţi-ai dorit să mă ai măcar pentru o seară. O seară şi apoi viaţa ta ar fi decurs la fel de firesc ca până în clipa când eu am îndrăznit să-ţi ies în cale. S-a întâmplat exact cum ţi-ai dorit, parcă ar fi fost scenariul unui film: m-ai vrut, şi m-ai avut. A fost cea mai frumoasă noapte de dragoste din întreaga  ta existenţă. Mâinile tale puternice alunecau pe trupul meu catifelat. Descoperind pasiunea care se ascundea în mine. Vroiai să mă  simţi cât mai aproape, să devenim una şi aceeaşi fiinţă. Buzele tale fierbinti îmi treceau peste gât, peste piept. Eram prizoniera nebuniei tale. În acele momente ştiai că deşi tu  erai cel care mă poseda, în final cel posedat deveneai tu, poate pentru tot restul vieţii. Şi, deşi îţi doreai să mă iubeşti cu fiecare parte a corpului tău, frica aceea nebună nu-ţi dădea pace. Îţi era frică să te laşi iubit si te temeai că poate nu ai fi capabil de sentimente atât de măreţe. Era mai simplu să iubeşti mai multe femei, decât să iubeşti una singură. Fugeai astfel fără să-ţi dai seama poate de singura şansă care ţi se oferea în viaţă: aceea de a iubi şi de a fi iubit. Nu ştiai că o mare iubire nu întâlneşti decât o dată în viaţă. Sau poate nu-ţi păsa. Au mai fost seri în care am fost a ta, dar nimic nu te-a făcut să mă vrei pentru totdeauna. De fapt, sufletul tău îşi dorea asta, doar că nu avea curaj s-o spună cu voce tare. Te-ai mulţumit astfel să mă pierzi, deşi mă iubeai. Îţi hrăneai sufletul cu câte o nouă cucerire în fiecare seară. Asta până când m-ai văzut la braţul altui bărbat. Te durea şi nu ştiai de ce. Era atât de simplu şi la îndemână răspunsul: pentru ca mă iubeai.