luni, 18 ianuarie 2010

pasiuni anemice


din ce dicţionare ai inventat cuvântul "pasiune"? cum îţi trece prin palme apropierea trupului meu, cum îi găseşti sensurile, atunci când îşi lasă carnea fremătândă să mustească de sevă? te întreb, pentru că am avut impresia că tu ştii să mânuieşti sentimentele oamenilor, şi îndeosebi ale mele, te joci cu frivolitatea lor, cu sensibilitatea  lor ascunsă. ai darul de a mă face să mă agăţ ca un muribund de marginea prăpastiei, să zgârm pietrele pentru a-mi atârna de ele ultimul strop de viaţă. cred că şi dacă m-ai ucide treptat n-aş simţi pumnalul cum se înfige adânc în inimă, ori cum îi curmă grumazului zvâcnetul. nici când îmi răneşti pielea cu săruturile tale nu mă dau înapoi de la a mai zăbovi o clipă în vâltoarea lor. sunt începutul unei prăbuşiri lente, indusă de reacţii contradictorii, de cuvinte care adună laolaltă stropi de pasiune şi răzvrătire a minţii. 
ţi-am smuls din inimă iubirea toată şi dorul / ca să am cu ce mă hrăni când mă doare,/ în ochi mi-am scurs din irişii tăi culoare / şi aripa ţi-am frânt-o ca să-mi iau zborul.
te-am legat cu cătuşe în trupul meu mort / ca zălog pentru primăveri inumane, / am distrus fără milă legi şi canoane / ce-mi cereau prin tine tristeţea să-mi port.
ţi-am secat suferinţa de lacrimi comune / pietruite pe stâlpul venelor mele, / mi-am plimbat, la-ntâmplare, prin lumi paralele, / aceleaşi tălpi slăbite şi gânduri nebune.
te-am zidit, regretând paradisul luminii, / în celulele unei ierni putrezite, / şi-am cerut, din cupele lor otrăvite, / să-ţi dea să le bei păcatul, toţi crinii.

2 comentarii:

Anonim spunea...

m-ai omorat cu versurile tale,esti verry good:)

Anonim spunea...

tine-o tot asa,mai mult romantism,ca face bine la suflet:)

Powered By Blogger

cauta!