duminică, 29 iulie 2012

Dual


sunt gol, ca şi cum rod din mine viermi,
mi-e frig, mă-ngheaţă parcă zeci de ierni,
îmi vând pentru iubirea ta de-un ceas, 
lui Satan, sufletul ce mi-a rămas. 

cerşesc, prin temple ridicate-n stânci, 
un strop de calm intens, căzut pe brânci... 
privesc, nebun, icoanele... şi mi-e ruşine; 
căci Dumnezeu e mort demult în mine. 

şi tac. îmi pare ruga seacă şi prostească; 
ce rost? în dos, păcate-ncep să mă-nghiontească. 
de-a-ntreg, să mi te dea, drept desfătare, 
din Ei, niciunul n-ar putea fi-n stare.

Niciun comentariu:

Powered By Blogger

cauta!