şedinţă de terapie: cine l-a ucis pe impresarul de fotbal?(2)

Când primise invitaţia din partea preşedintelui Asociaţiilor Sportive de Tineret de a participa la petrecerea de la hotel Palace, Emanuela Crudu, sau mai scurt, Mandy, aşa cum era cunoscută în lumea bună a capitalei, nici nu se aşteptase să aibă două „cont(r)acte” în acea seară. Dar, pentru că putea face faţă cerinţelor, niciodată Mandy nu dăduse cu piciorul unor sume de bani destul de consistente, pentru a duce în continuare viaţa de lux pe care şi-o dorea… Preşedintele Asociaţiilor Sportive de Tineret îşi începuse discursul cu o glumă despre femeile nemăritate care, aşa cum credea el, ar fi trebuit să aibă măcar o dată în viaţă (sau cel puţin în patul lor) un fotbalist. Fusese şi el cândva tânăr şi multe femei râvniseră la trupul lui de atlet. Aflată în dreapta lui, Mandy, femeie focoasă şi cu multe de oferit, i-a zâmbit complice şi a luat o înghiţitură din şampanie, retrăgându-se la bar. Discursul o plictisea, dar pentru bănetul oferit de preşedinte, trebuia să îndure. S-a aşezat pe un scaun, şi-a scos pudriera şi s-a privit în oglinda micuţă pentru a-şi retuşa machiajul. Ochiadele pe care bărbatul de lângă ea i le arunca din când în când n-au lăsat-o indiferentă. A intrat în vorbă cu el şi a început chiar să se simtă bine în compania lui. I-a spus însă de la început, că, pentru câteva ore cu ea în plus, plata se face înainte.

Când primise invitaţia din partea preşedintelui Asociaţiilor Sportive de Tineret de a participa la petrecerea de la hotel Palace, Sorin Avram nu se gândise nicio clipă că acea seară va fi ultima din viaţa lui. Îşi scosese din şifonier costumul negru de mătase pe care nu-l mai purtase de multă vreme, cămaşa şi cravata albastră cu dungi gri pe care Marcela, soţia lui, i le cumpărase dintr-un magazin de pe Calea Victoriei, le pusese pe pat, îndreptând cu mâna nişte cute invizibile şi le privise aşa, minute în şir. Nici măcar el nu ştia motivul pentru care stătea cu ochii aţintiţi spre ele. Curând, fără ca măcar să bănuiască, sângele lui avea să întineze acel albastru. Sorin Avram era un bărbat pentru care sentimentele nu erau la loc de cinste în căsnicia lui, deşi îşi iubea soţia în felul său. Mai bine spus manifestarea lor, redată doar atunci când Marcela îi adresa cuvinte drăgăstoase. Marcela era o femeie prea perfecţionistă, după părerea lui, vrând ca totul să fie în ordine chiar şi atunci când nu era necesar. Nici măcar nu se obosise să o convingă să renunţe la planurile de organizare a celei de-a treia nunţi a unei dame din înalta societate a capitalei, pentru a-l însoţi la petrecere. Hotărâseră, din câteva fraze, să se vadă acolo mai târziu… Sorin era de câteva ore în sală, dar parcă nimic interesant nu se întâmpla acolo. S-a aşezat plictisit la bar, urmărind-o cu coada ochiului pe femeia de lângă el care, de minute bune, se tot privea în oglindă, şi, când aceasta a intrat în vorbă cu el, şi-a făcut curaj pentru mai mult, deşi ştia că era însoţitoarea preşedintelui. A invitat-o în camera lui de hotel, simţind nevoia să discute cu cineva, nu înainte de a-i oferi suma pe care Mandy o ceruse de la început. Însă, când se pregăteau să se retragă, Marcela şi-a făcut apariţia pe neaşteptate.

Când primise invitaţia din partea preşedintelui Asociaţiilor Sportive de Tineret de a participa la petrecerea de la hotel Palace, Marcela Avram nu avea de unde să ştie că era pentru ultima oară când îşi mai vedea soţul în viaţă. Venise în ultimul moment, deşi nu se simţea prea bine… Şi-a parcat maşina şi a intrat în sala de festivităţi a hotelului. A rămas surprinsă să-l descopere pe Sorin în compania unei femei care se observa de la o poştă că era de moravuri uşoare. Nu l-a descusut prea mult referitor la modul cum o întâlnise, mai ales că acesta îi spusese simplu că e doar o cunoştinţă. Pentru că femeia se retrăsese în grupul preşedintelui, Marcela a considerat de cuviinţă că e politicos să salute câţiva prieteni din sală, şi l-a însoţit pe Sorin pe la fiecare masă, în scop caritabil. Într-un târziu, din cauza unei migrene, l-a rugat să plece împreună acasă, dar acesta a refuzat, pe motiv că n-ar fi frumos, de vreme ce invitaţia din partea preşedintelui a fost expres pentru el. Din fericire, Sorin avea alte intenţii. A căutat-o din priviri pe Mandy şi au urcat împreună în camera lui. Au băut un pahar de vin şi au discutat o vreme, până când femeia a trecut la atac. Senzaţiile pe care i le-a oferit de-a lungul a vreo două ore şi-au meritat toţi banii puşi în joc.

Când primise invitaţia din partea preşedintelui Asociaţiilor Sportive de Tineret de a participa la petrecerea de la hotel Palace, Mihai Răducan nu crezuse că seara aceea va reprezenta sfârşitul carierei sale. Sorin Avram îl trăsese deoparte şi îl informase că era necesar să vorbească. S-au întâlnit în camera de hotel a lui Sorin, unde, după un pahar de coniac băut pe nerăsuflate, impresarul a început să aducă acuzaţii grave, motivând faptul că eşecurile pe teren din ultima vreme ale lui Mihai se datorează în principal legăturii pe care acesta o avea cu Simona, un aşa-zis fotomodel cu prea puţine contracte în ultimul timp. Ce urma să iasă bun din toată această aventură? Un copil, gândea Sorin, care nici măcar nu era al fotbalistului. Mihai nu putea riposta deloc, impresarul era de neoprit. Aşa că în final au hotărât să se întâlnească a doua zi la sediu pentru a stabili termenii de comun acord.

Când primise invitaţia din partea preşedintelui Asociaţiilor Sportive de Tineret de a participa la petrecerea de la hotel Palace, Flavian Locvenţiu crezuse că cineva îi oferise şansa de a fi bogat peste noapte. Mai bogat cu câteva mii de euro, prin şantajul pe care îl pusese la cale pentru impresarul de fotbal, Sorin Avram, care avea să devină în curând tatăl unui copil. Dar nu cu soţia sa, ci cu amanta, Simona Drăghici, viitoare doamnă Răducan. Flavian era un om fără scrupule, care ar fi tras câştig din orice, aşa că, luându-l prin surprindere pe impresar, urma să-şi umple conturile cu o sumă frumuşică de bani. Din camera impresarului se auzeau voci ridicate şi o ceartă în toată regula, aşa că, după ce fotbalistul Răducan a părăsit încăperea, Flavian a intrat tiptil şi i-a expus lui Sorin întreaga poveste. Deşi a părut speriat la început, nu mică i-a fost mirarea jurnalistului să vadă că impresarul nu se lasă înduplecat şi nu îi oferă decât două mii de euro, pentru că oricum mai târziu secretul avea să iasă la iveală, de vreme ce voia să-i mărturisească soţiei infidelitatea. „Ce oameni!”, îşi spusese în gând jurnalistul, „nici în ceasul al doisprezecelea nu-şi dau seama de gravitatea situaţiei”.

Când primise invitaţia din partea preşedintelui Asociaţiilor Sportive de Tineret de a participa la petrecerea de la hotel Palace, în compania viitorului ei soţ, Simona Drăghici nu se gândise nicio clipă că acea seară va fi ultima din viaţa ei în libertate. Nu îşi pusese în minte să îl omoare pe Sorin Avram, dar evenimentele decurseseră într-un mod prea periculos, care i-ar fi putut periclita cariera şi mariajul. Aşa că, dintr-un instinct de conservare şi apărare, a trebuit să ia o viaţă, în speţă a lui Sorin, pentru a şi-o apăra pe-a ei. Sorin i-a arătat fotografiile înşirate pe masă, care surprindeau momente intime cu ei, în diferite ipostaze, semn că fotograful Locvenţiu îşi făcuse treaba cât mai profesional. Secretul avea să iasă la lumină în curând, doar că Sorin îşi luase toate măsurile de precauţie şi îl plătise pe jurnalistul şarlatan cu două mii de euro pentru a-i închide gura definitiv. Fusese în zadar, considera Sorin, pentru că oricum avea intenţia să-i mărturisească soţiei că aventura lui cu Simona ajunsese până în punctul în care aceasta rămăsese însărcinată. Nu se pusese problema de un avort, Simona nu voia să renunţe la sarcină, preferând să-l treacă drept copil biologic în conştiinţa lui Mihai. Numai că ea nu era încă pregătită ca acest secret să ruineze tot ceea ce clădise de-a lungul vremii. Nemaistând nicio secundă pe gânduri, şi crezând că acesta era singurul mod prin care avea să reducă la tăcere scandalul, Simona a înfipt cu putere cuţitul de pe masă drept în inima lui Sorin. Apoi, meticulos, a adunat toate fotografiile şi negativele, aruncându-le în focul şemineului. Nimeni nu o văzuse intrând în camera de hotel şi nimeni nu avea cum să mai facă vreodată legătura între ea şi Sorin. Şi-a continuat seara ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar avea să-şi continue viaţa schimbată definitiv.