în căutarea inimii pierdute(3)

aventurile prinţului Visător în ţinutul zdrobitorilor de inimi: basm modern

Capitolul 3: Ruinele aedului Divian

mult mai târziu, când nici nu mai zăream în spate

palatul unde-am plâns întâia dată,

pe-o creastă naltă,-n munte ridicată,

am auzit cântări, de parc-un heruvim din cer,

în sunete de harpă şi de liră-acompaniate,

îşi povestea, pe muzici calde, pline de mister,

destinul în ruine, schiţat după un plan:

eram de dinaintea unui templu sfânt, ameţitor,

unde-şi trăia ursita, din frânturi, aedul Divian.

"cu ce gând mi te-arăţi, străine călător,

ce cauţi pe meleagurile astea pustiite?

apropie-te, să te văd la chip. cioplite,

pe frunte-ţi par tristeţile de muritor",

mi-a zis aedul, brusc oprindu-şi cântul.

"ce tot străbaţi în lung şi-n lat pământul?"

m-am înclinat smerit, scoţându-mi cuşma veche,

ca-n faţa unui rege-al nemuririi:

"îmi caut inima şi sufletul-pereche,

pierdute-n bătălia nemiloasă-a fericirii."

"tu crezi c-aici, în locurile-acestea triste",

s-a încruntat aedul Divian, frecându-şi barba,

"se încăpăţânează fericirea să existe?

habar n-ai tu de formele ei nihiliste.

cum vezi, aici nu creşte niciodată iarba,

nu curg nici ape limpezi în fântână,

n-auzi nici păsări, ori vreun zbor timid de fluturi.

sunt numai eu, cu lira mea bătrână,

şi zidurile templului pe post de scuturi."

"şi inima?" am întrebat încet,

ca să nu-l mânii şi mai tare pe rapsod,

din prea ciudatul lui simbolic episod.

"ce faci cu ea? oare-ţi mai bate-n piept?"

"străine", m-a apostrofat el, violent,

deasupră-mi ridicându-se ca o furtună,

"visezi prea sus, te-arunci inconştient,

în lumea asta animalică, nebună,

făr' să mai iei aminte c-ai plecat, de ieri,

pe-un drum ce nu te duce nicăieri.

eu am o inimă, că de-asta-mi cânt melancolia,

dar nu-i de dat. cu-atât mai mult, chiar ţie,

ce nu ştii-a-ţi ţine-n viaţă temelia.

te-ntoarce dară înapoi în visul tău - hazlie

îţi pare pe de-a-ntreg călătoria."

aşa m-a dojenit aedul Divian, în pripă,

punând menirii mele pecetea de risipă.

i-am mulţumit, tacit, şi l-am lăsat cu lira,

să-i cânte mai departe, destinului, satira.