goana după iluzii

Cum poţi inventa dintr-odată vise, fără ca măcar să fi încercat să închizi ochii şi să-ţi imaginezi ori să conturezi în minte povestea noastră de iubire? Te-ai întrebat cel puţin o clipă din viaţa ta ce s-ar fi întâmplat cu sufletele noastre prinse în capcana acestei nebuloase, numită dragoste? Mi se pare că mă înveţi uneori pe de rost, că îmi memorezi fiecare detaliu al feţei, că îmi cauţi amprente care să se potrivească cu fiinţa ta, şi mi-e teamă că, dacă n-o să te mai am, o să mă dizolv pur şi simplu, de parcă n-aş fi existat niciodată. Şi-atunci mă agăţ de orice cuvânt pe care îl rosteşti, de orice gest pe care îl faci involuntar, de orice zi în care mă cauţi, de orice mesaj pe care mi-l trimiţi, şi cărora eu, prin firea mea, le ofer dimensiuni hiperbolice, crezându-mă îndreptăţit să le primesc. Dar tu o faci, îmi spune raţiunea, contrar instinctelor inimii, doar pentru că aşa simţi pe moment, şi nu pentru că aşa ţi-ai dori să simţi pe mai departe. Sunt chestiuni contradictorii şi totuşi, în ciuda lor, drumurile noastre s-au intersectat şi-au mers împreună o vreme. N-ar fi avut însă nicio noimă să continuăm să trăim din iluzii, fiecare îşi dorea altceva de la celălalt. Ce-aş fi putut eu să ofer mai mult, când mi se părea că am oferit mai presus de orice lege a iubirii, mai mult chiar decât şi-ar fi putut imagina cineva vreodată? Eu, muritor de rând, consumat pe de-a-ntregul de focul pasiunii din mine, de flacăra nebună a sentimentelor contradictorii, gata să facă jertfa supremă pentru tine, divinitate antagonică, pe jumătate om, cu chip sculptat parcă de înşişi heruvimii înaltului, pe jumătate fiară, cu inimă crudă, necizelată de atingeri şi duioşii, ci doar erodată de instincte animalice, carnale. Mi-a ajuns de iluzii, am obosit în goana după ele. Dacă te-aş mai inventa o dată, n-aş schimba nimic la tine, însă cu siguranţă că m-aş schimba pe mine. M-aş face mai puternic, doar să am tăria să-ţi spun că nu mai am nevoie de atingerile tale, m-aş face mai egoist, doar să-ţi demonstrez că pe primul plan sunt eu, şi nu sentimentele mele pentru tine, m-aş face mai rece, ca să încerci în zadar să-mi găseşti căldura din suflet. Aş deveni, poate, într-o altă viaţă, TU.