marea demascare

Din ciclul "ipocrizia şi infatuarea umană la rang de cinste", mi-am zis să adaug azi câteva din misterele condiţiei de om cu toane. Aşadar, mă enervează, detest şi urăsc:

- motocicliştii care fac raliuri pe şosele, ca să pot să urmăresc în continuare la ştirile de la ora 5 încă unul care şi-a rupt gâtul într-o groapă;

- şoferii cu maşini de-o tonă (dar de fiţe, evident) cărora nici prin cap nu le-ar trece că strada mai este marcată din când în când şi cu zebre (nu animale, ci treceri pentru pietoni, mai pe înţelesul lor, adică să treacă pietonii dintr-o parte în alta a străzii);

- gloata de ţigani burtoşi, ieşită afară (cu căţel şi purcel şi nelipsiţii puradei traşi la indigo după părinţi) în fiecare seară când mă întorc de la lucru, care ocupă tot trotuarul (de sunt nevoit să merg pe carosabil), cu voce zgomotoasă (de parcă ar interesa pe cineva dialectul lor pestriţ), care scuipă cojile de seminţe pe jos ca la uşa cortului (cu toate că în spatele lor se întinde o viloacă pe trei nivele);

- proprietara care mă sună mereu cu trei zile înainte, să-i duc chiria, deşi în fiecare lună îi amintesc că salariul meu se primeşte doar în data de 5;

- persoanele care îmi sună neanunţate la uşă, eu fiind genul care nici măcar nu se deranjează să se uite pe vizor cine este, darmite să mai şi deschidă;

- "prietenii" care în vocabularul limbii române la cuvântul "prietenie" au adăugat sinonimul "interes";

- obsesia pentru modă dusă la paranoia, adică dacă nu ai măcar şireturile de la pantofi de firmă, atunci nu eşti "bazat";

- manelele care ies din orice: gură, telefon mobil, radio-casetofonul din mijloacele de transport în comun, balconul de la etajul zece etc;

- nunţile, botezurile şi mai nou şi înmormântările, unde trebuie neapărat să fii însoţit de jumătatea luată cu acte, pentru că şi Cutărescu a venit cu nevasta şi Cutărică cu prietena/iubita, altfel toţi se uită la tine de parcă ai fi un extraterestru;

- vânzătoarele comuniste, cu mutre acre, întâlnite în toate raioanele vieţii urbane: agenţia CFR, şaormeria din colţ, plasatoarea de la cinema, casieriţa de la bancă, ş.a.m.d;

- bărbaţii cu şosete albe la costum, cu şosete negre la pantofi sport albi, cu şosete trei-sfert la pantofi sport şi pantaloni trei-sfert, cu şosete la şlapi de cauciuc, fără şosete la pantofi sport din piele (mmm, ce senzaţie la descălţare), cu pantofi de costum la blugi;

- personajele care se nimeresc chiar în faţa mea şă-şi cureţe căile nazale, punându-şi degetul pe o nară şi trântindu-şi impurităţile de asfalt pe cealaltă nară;

- telenovelele găunoase, fără acţiune ori subiect, în timpul difuzării cărora ai putea mai bine să tragi un pui de somn;

(va urma... lista e lungă)