azi îmi eşti mai puţin, şi te simt cum tot scazi,
mi-eşti o urmă în carne şi în gând, un stigmat,
ieri mi-erai un întreg, o frântură-mi eşti azi,
când privesc în oglindă, mi-eşti un ultim păcat.
mi te scurgi de pe gene, drept o lacrimă. cazi,
şi haotic, prin sânge, dorul tău mi se plimbă,
ieri mi-erai o sintagmă, un cuvânt îmi eşti azi,
când te murmur, îmi pare că vorbesc altă limbă.
mi te şterg, cum aş şterge, un capitol banal,
ochii tăi, nici nu ştiu, ce-nţeles mai ascund,
ieri mi-erai o poveste, azi mi-eşti doar un final,
când întorc fila albă, mi-eşti un gol fără fund.
mi te tulbur în minte. chipul tău se disipă,
greu încearcă sărutu-ţi să stârnească vreun foc,
ieri mi-erai pe deplin, azi mi-eşti doar o risipă,
şi-ai să-mi fii mai puţin. mâine, poate, deloc.
3 comentarii:
salut..iti citesc blogul de mult timp dar am o singura intrebare si sper sa nu te superi: toate aceste ganduri..trairi..amintiri..vise.., sunt din propria ta experienta sau... ?
da, cam tot ce intra in categoria de sentimente, mai putin povestioarele cu caracter ilar (acelea sunt inventate). mersi pentru comment si pentru citirea blogului.
salut..placerea este de parte mea, si spun asta pentru ca rar ne mai este dat in ziua de azi sa citesti povestioare, poeme, fara sa te ingrozesti....
Trimiteți un comentariu