Dar n-aş simţi deloc, dacă n-ai fi tu, poate,
Cu ce cuvinte, oare, putea-vei să mă minţi
Că n-are nicio noimă iubirea care-mi scoate
Din piept, curajul tot, şi slab mă face-n toate?
Dar de nu simţi, mă-ntreb, de ce mi te mai cer,
De ce te mai deschid, cu mintea, ca pe-o carte?
Vezi tu... Eu încă simt... N-am inima de fier.
Şi totuşi, cum mă simţi, dacă din suflet pier,
Secundă cu secundă, îmbrăţişări şi gesturi?
Ce gânduri te cuprind, când eu de-a-ntreg ofer,
Iar tu-mi dai jumătăţi? Nu vreau din tine resturi.
Şi-atunci de ce te simt? De câte înţelesuri
Aş mai avea nevoie, să simt că mă mai simţi?
Cum i-aş mai scrie, oare, iubirii, zeci de versuri,
Atunci când prin tăcere ştii-voi că mă minţi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu