(no) country for old men

(scenă rurală cu personaje bucolice)

- 'Neaţa bună, tanti Lino, no unde meri aşa grăbită?- 'Neaţa bună, bade Grigore, ai fo' la târg? Se vând purcei, că tre' să vând şi io unu', îl am dă prăsilă. - Ei, îl ştiu io p'al matale, d-acasă, da' s-aude vorba prin sat că îl cam ţii cu lanţu' de gât. Şi pe la cârciumă se plânge el, când vine să mai bem o palincă. - Bată-l vina, că de când vreau să scap de el. Da' nu vrea să-l ia nimeni, că cică are urechile blege. - Păi poate ar trebui să fii şi dumitale mai blândă cu el, că până la urmă, cât să mai îndure aşa, săracul... - Nu, nene Grigore, îi fac toate poftele. I-aduc iarbă de la ţarină, îi dau boabe, d'alea d'astă vară, am fo' şi la doftor, să văd dacă are vro problemă. N-are nica, e numa' bun. - Să n-aibă ceva de la plămâni, că l-am văzut io că tuşeşte cam tare. O fi de la tutun, că fumează mult. Io i-am zis că nu-i face bine. - Trebuia să-l dau io prin primăvară la împerechiat, că uite, acuma, ce buni erau nişte purcei. Da' Saveta lu' Toderică a zis că ea nu dă scroafa ei pentru nimic în lume, că e de rasă, şi că a auzit ea la televizor că poa' să ia mulţi bani, dac-o vinde. Euro, din ăia. - Nu e-adevărat, a lu' Toderică n-a avut cu plămânii. A fost cu fierea, a dat o groază de bani acolo, la Bucureşti. - Asta aşa e, că la Bucureşti s-ar vinde mai bine, decât aci, la noi, în târg. Da' cu ce să-l car io până acolo? Că e gras şi să-l duc în spate cu sacu' nu mai pot, că sunt bătrână. - Acuma, matale ştii ce vrei să faci, da' io zic să nu-l laşi aşa, că se agravează. N-ai auzit că şi Pamfile s-a dus? Tot de la plămâni, fie-i ţărâna uşoară. - Eh, îl mai las oleacă, doar n-o fi foc. Pân' la Crăciun n-o crăpa el. Îl dau atunci mai scump.

...

- Da' băbuţa dumitale ce mai face? Nu s-a mai întors? - O rămas borţoasă, pramatia, că în fiecare noapte iese din casă. Tot pe la vecini o găsesc. E în călduri, face ca toţi dracii dacă nu-i deschid uşa. - Păi tre' să mai plece şi ea, că i s-o fi urât acilea. E bine că are cine s-o primească, că de-aia ai copii, la bătrâneţe. E tot la ei, acolo, la oraş? -  Nu-mi trebuie alţii acuma, că şi pe ăia de i-am avut anu' trecut, ori i-am dat prin sat, ori i-am înecat la gârlă. - O să vezi mai târziu, bade Grigore, că o să le duci lipsa. Sunt mari, au şi ei familiile lor. - Or fi buni, nu zic nu, şi parcă mi-e şi milă de ei, da' acu' ce-o să fac, crescătorie? - Cred că te bucuri când îi vezi cum vin toţi, de sărbători... - Mie să nu-mi vină toate jigodiile pe bătătură, că io le dau cu cazmaua în cap. Fac păcate, Doamne fereşte, da' fiecare să şi le ţină acolo, în curte la ei.

...

- Apoi, m-oi duce şi io, bade Grigore, că e doftoru' la noi. Bărbate-miu e cu plămânii, tuşeşte din toţi rărunchii. De la tutun... - Ziua bună, tanti Lino. Mă duc să iau pisica de la vecinu' Săndel, că iar a sărit gardu' la mârtanu' lui. De, e iar în călduri.