Sunt lucruri mărunte, sau neimportante pentru alţii, însă pentru mine, ca şi român, reprezintă succesul şi bucuria, în acelaşi timp, în momentul în care le văd împlinite. Şi mă bucur, pentru că merit, şi pentru că merităm cu toţii, un pic de satisfacţie, să ştim că suntem acolo unde alte naţiuni poate doar speră să ajungă, dar niciodată nu se vor ridica la nivelul nostru. Dimpotrivă, suntem cu mult peste ei în unele domenii, dar interesele geo-politice nu ne vor da voie să evoluăm, să ne arătăm adevărata valoare, aşa cum ar trebui. Prestigiul negativ însă pe care l-am căpătat de-a lungul vremii, ne împiedică totuşi să fim pe buzele tuturor, ca şi naţie. Când cineva aude că eşti român, se retrage doi paşi în spate, şi nu mai lipseşte decât să scuipe şi să-şi facă cruce, ca să-şi arate dezgustul faţă de tine. Să fii român e un stigmat, dar să te bucuri, ca şi român, e un privilegiu. Să ne bucurăm aşadar de două momente sublime: Eurovision 2010: România, locul 3 - Paula Seling şi Ovi, "Playing with fire" / Campionatul mondial de dans, Mexic, 2010 - Laura Cosoi şi Bogdan Boantă "Tangoul exilaţilor". Bucuraţi-vă împreună cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu