Nu, nici de data aceasta nu am învins, deşi am fost la un pas de a mai trece peste încă un duel. N-a fost să fie. Am părăsit scena plângând, dar cu bucuria în inimă. Era de prevăzut. Nu întotdeauna cei mai buni trebuie să fie înlăturaţi? Ba da. Era doar o iluzie că am fi putut ajunge mai sus. Coaliţiile s-au format, vecinătăţile şi prieteniile îşi spun din nou cuvântul. Rămânem doar cu un gust amar a ceea ce ar fi putut urma. Nu mai avem puterea decât să ne imaginăm. Lacrimile sunt prea dureroase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu