când cuvintele dor

E aproape de neimaginat cuvântul care poate răni atât de adânc, încât să nu mai poţi vindeca rana niciodată. Îţi arde ca un fier încins auzul, pielea, inima. Te distruge. În fapt, ce poate distruge? Doar sentimentul care te leagă de cel care l-a rostit. Degeaba încerci să-ţi acoperi timpanul, să dai deoparte sunetul acela distructiv, degeaba încerci să opreşti lacrimile care vor să cureţe mizeria verbală, de dincolo de toate nu rămâne decât ecoul. Cu cât te gândeşti mai mult, cu atât îţi răsună mai acut în minte. Ce fel de om e acela care se descrie ca fiind prieten, dar nu-ţi dovedeşte prin nimic afirmaţiile lui? E posibil ca un astfel de om care se numeşte pe sine prieten prin orice mijloc, şi cu orice ocazie, să te poată răni în cuvinte? E oare rana fizică mai gravă decât cea sufletească?  Dar oare crede el cu adevărat când se autoproclamă prieten, sau e doar sentimentul de a se pune într-o lumină în care să pară ceva ce nu este? Da, te răneşte, şi uneori chiar nu-i pasă. Mai mult, crede că prin nişte scuze rostite după multă vreme, timp în care s-ar fi putut şterge durerea, poate schimba lucrurile şi să le întoarcă aşa cum au fost. Mi-e teamă că slăbiciunea e cea care îmi dă dreptul să le primesc, altfel ar trebui să nu-mi pese şi să mă gândesc că ceva m-a durut, de am fost nevoit să plâng. Căci dacă socoteşti prieten pe cineva în care nu ai aceeaşi încredere ca şi în tine însuţi, faci o mare greşeală şi nu cunoşti valoarea adevăratei prietenii. Iar aceia care îşi închipuie că prieteniile se bazează pe interes suprimă legătura cea mai plăcută a prieteniei; căci nu încântă atât folosul dobândit printr-un prieten cât însăşi iubirea prietenului, iar ceea ce provine de la un prieten e plăcut numai atunci când porneşte din inimă. Ce faci când cuvintele dor? Te dai deoparte? Ripostezi? Laşi totul să treacă, de parcă nici măcar nu s-ar fi întâmplat? Nu, pur şi simplu plângi, deşi nu cu lacrimi vizibile. Plângi în tine, te plângi pe tine. Pentru că n-ai reuşit să vezi cu adevărat cum a fost, pentru că n-ai reuşit să împiedici prăbuşirea unui sentiment.