oameni prin timp

Sunt oameni care, deşi trec fugitiv prin viaţă, ca o adiere de vară peste un obraz îngândurat, au darul de a-ţi umple cu prezenţa lor întreaga existenţă. Nici nu ştii dacă o să-i mai revezi vreodată, sau dacă drumurile s-au intersectat pur şi simplu întâmplător. Sunt acei oameni pentru care un simplu "Mulţumesc" nu ar fi de ajuns. Poate ar trebui să facem ceva să-i păstrăm lângă noi, ori să nu le divulgăm niciodată prezenţa. Astfel, i-am păstra la adăpost de prezentul care îi alungă în uitare. Sunt acei oameni în braţele cărora îţi găseşti pentru o clipă liniştea. Din care nu ai vrea să te mai desprinzi deloc. Dar braţele acelea nu sunt făcute să te protejeze, ci să zboare. Dacă le-ar ţine închise, mirajul ar dispărea imediat. Dimpotrivă, dacă s-ar deschide din nou, ai şti că oamenii aceia sunt de neînlocuit. Sunt oameni care, fără să ceară nimic în schimb, ţi-ar rămâne alături oricât ar fi necesar. Gândurile lor ar fi acolo doar pentru a te păstra în ele, nicidecum pentru a-ţi alunga sentimentele. Sunt oameni prin timp, legaţi de veşnicie.