spiritus paganus

Alo, primăria Scofâlcele? Săru’ mânuşiţele, do’nşoară. Sunt Ion a lu’ Prăpăditu’, dîn capu’ satului, dă ţâne pă Marioara lu’ Pamfile, care a lucrat ca cantaragistă la moară pă vremea comuniştilor. Uite, do’nşoară care e treaba, io fusăi la primărie acu’ fro două luni să fac o cerere să-mi dea înapoi alea trei pogoane dă pământ dîn spatele căşii pă care le moştenii io prin testament dă la soacră-mea, fie-i ţărâna uşoară, că ieri să împlinii un an dă când o băgarăm în groapă. Îi făcurăm parastas mare, că toată lumea o cunoştea aci la noi în comună. Şi cum spusei, semnai o cerere, da’ domn primar mă tot amână că mâine să rezolvă, că mâine şi tot aşa, ş-acu’ să face luna şi nu ştiu ce să fac. Mă tot cert peste gard cu Vasile, tractoristu’, că cică pământu’ e a lui, că ta-su a trăit acu’ fro treij’d’ani cu soacră-mea în concubinaj şi că el are acte doveditoare. Că soacră-mea ar fi fost nebună când făcu testamentu’ şi că io cu nevastă-mea n-avem niciun drept. Io nu ştiu ce acte are Vasile, că zice că o să mă ducă prin tribunale şi să nu mai fac scandal, că îşi luă el dă la Bucureşti nu'ş ce avocat care să îi rezolve cazu' şi că mă sărăceşte cu procesele. Domn primar, când vorbi io cu el, zîsă că pământu' e al meu, adică a lu' nevastă-mea, că ea e moştenitoarea dă drept, da' să mă înţăleg io cu Vasile să îi dau şi lui freo zece arii, ca să fim amândoi împăcaţi. Do'nşoară, io nu îi dau nimic şi până la urmă îi bag cuţâtu' la beregată, că dă când dădu soacră-mea ortu' popii numa aşa stau cu el în certuri. Îmi fac păcate, Doamne fereşte, da' îl ştie tot satu' că să ceartă cu toată lumea. Şi Zamfir, ăla dă face cazane dă ţuică, a zis că a avut un conflict cu el, că trebuia să-i dea freo trei milioane dă astă vară, dă când l-a chemat la sămănat acolo în deal, unde mai are pământ, luat pă arendă dă la stat. Io nu ştiu cine are dreptate şi nu vreau să mă bag între ei, da' Zamfir ăsta ţâne p-o verişoară după mamă d-a lu' nevastă-mea, şi l-am văzut băiat dă treabă. Nu îl cred io să mintă, că n-are dă ce. Acuma să cam căieşte că s-a încurcat cu tractoristu', şi îi e frică că n-o să mai primească banii, că Vasile ăsta e şmecher, l-a luat cu zâua, nu i-a făcut vreo hârtie, ceva. Ştia el cum să învârte treaba. Şi d-aia spui, nu vreau nici io să mă încurc cu el. Vrusăi doar să văd dacă domn primar să ţinu dă cuvânt şi îmi aprobă cererea, că aşa am şi io un act prin care să dovedesc la tribunal că pământu' e dă la soacră-mea. E în concediu fără plată domn primar? Păi când s-o întoarce, să-i spui mătăluţă că l-a căutat Ion a lu' Prăpăditu', dân capu' satului. Mă ştie, că fusăi io pă la 'mnealui acu' câteva zile dă îi reparai gardu' în care a intrat tauru' lu' Veta, poştăriţa, când a văzut cireada aia dă vaci pă uliţă. Sau mai bine o să mă duc io personal la el acasă, că trebuie să îi duc şi o cloţă pă care a luat-o nevastă-mea dă la primăreasă astă primăvară să scoată nişte pui. Ale noastre nu cădeau pă cuibar şi Leana lu' Gheorghe Chioru' a zis că primăreasa are cloţe bune, că a mai luat şi ea dă freo două ori. Mă iertaţi, do'nşoară, că vă ţânui cam mult la telefon şi poate aveţi şi alte probleme dă rezolvat, şi iote cât să facu ceasu' şi acu' vine muieri-mea dă la târg şi io nu dădui dă mâncare la orătăniile dân ogradă. Săru' mânuşiţele, do'nşoară!