eu sunt o delicată

eu sunt o delicată...

nu vorbesc niciodată neîntrebată

şi de mi se cere să-mi spun părerea, de-ndată

îmi iau o faţă nevinovată

şi ochii mi-i plec în pământ, ruşinată,

şi rostesc, cu vocea mea minunată

cuvintele mamei, din vremea când era fată

de măritat:

"în lumea asta, niciun bărbat

nu-mi va putea cunoaşte cu-adevărat

trupul pe care, de bună voie, de dat,

i-l voi da, în aşternuturile matrimonialului pat.

cu-atât mai mult sufletul meu pur, nepătat.

bărbatul e doar un obiect de-artizanat,

în grabă şi, evident, prost prelucrat,

de mâna femeii mai apoi finisat

viaţa toată."

şi pentru că eu sunt o delicată,

cum spuneam, şi nu mă laud - nu mă simt obligată,

de unii, însă încă de mică, invidiată,

până acum "am şlefuit" o întreagă armată,

o închisoare cu normă de siguranţă ridicată,

patru colegii unde am învăţat pe brânci... licenţiată...

şi o întreprindere, cu contract pe perioadă nedeterminată.

în curând, vreau să-mi facă intrarea, ca deputată,

Palatul Parlamentului, săptămânal, cu vizită regulată.