iar îmi aştern cuvintele aici, în miez de noapte. meditez. gândesc. trăiesc. se pare că noaptea e un ambient plăcut pentru situaţii de criză. mă simt liniştit şi dau frâu liber gândurilor. am postat aici pe blog o întrebare, cu câteva răspunsuri. cei care au participat până în momentul de faţă la sondaj, au votat pentru a renunţa la iubire, dacă ar trebui vreodată să renunţe la ceva în viaţă. nu prea am înţeles niciodată de ce, atunci când trebuie să renunţi la ceva, o parte din tine parcă se dărâmă şi nu ai nici măcar puterea să priveşti în viitor cu încredere. oare dragostea nu e la fel de importantă ca şi prietenii, fericirea, credinţa? mi-am dat seama că pentru mine dragostea e vitală, fără de ea n-aş putea să trăiesc, şi totuşi, dacă şi eu aş fi pus în situaţia de a alege, cred că tot la ea aş renunţa cel mai uşor. de ce? răspunsul încă îl caut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu